O carie dentară neglijată duce la formarea abcesului.

Odată ce pulpa dintelui este infectată, aceasta moare, iar bacteriile se înmulțesc în rădăcina dintelui, formând un abces dureros. Gingia se poate inflama sau poate fi dureroasă și umflată. Câteodată abcesul se sparge, rezultând într-o secreție purulentă; astfel, durerea poate înceta, însă este foarte important ca dintele să fie tratat.
Cazurile extreme implică febră și umflarea feței, moment în care se prescriu antibiotice pentru controlarea infecției. Tratarea infecției poate duce la înlăturarea dintelui, pentru a se obține drenarea abcesului.

Abcesul dentar

Abcesul dentar reprezintă formarea unei pungi de puroi în interiorul dintelui sau a gingiei, cauzată de o infecție bacteriană. Bacteriile dintr-o carie se pot răspândi la gingii, obraji, gât și limbă, formând un abces. Pe măsură ce puroiul se acumulează, apare durerea, iar abcesul erupe și se drenează singur sau este drenat printr-o intervenție chirurgicală. În condițiile unei bune igiene orale, apariția unui abces este puțin probabilă.
Abcesul poate fi periapical – localizat în pulpa dentară, prezent mai ales la copii, sau periodontal – inițiat în structura osoasă de sprijin a dintelui, întâlnit mai ales la adulți. În funcție de viteza cu care se dezvoltă, un abces poate fi acut, cu durere, umflare și febra, sau cronic, fără durere și fără ca pacientul să-și dea seama de prezența acestuia.